Ambasadorii României - Călătorind pe un tărâm de basme și de legende

Săptămâna trecută i-am dus pe cei din Bratislava pe un tărâm de poveşti mioritici și legende uimitoare din cultura noastră Românească. Le-am spus despre urmaşii noştri Daci, renumitul lor Zeu Zamolxis, legenda Marelui Lup Alb ajungând până la legende legate de culorile drapelului nostru, nume de flori și chiar câte ceva despre Mărțișor.

Am început cu școala în care predau, urmând ca apoi să prezint aceste povesti prin căminul școlii și căminul unde sunt cazat.

Am tradus câteva legende și le-am dat mai departe celor intersați, am povestit mult și am fost la rândul meu parte din public și am ascultat și eu câteva legende Slovace.

Per total a fost o săptămână foarte reușită.

Ambasadorii României- Experiența de profesor într-o tară străină.

Tocmai au trecut 4 săptămâni de când sunt profesor.... Ce ciudat poate să sune.

Nu am crezut niciodată că voi avea șansa să schimb rolurile și să văd cum este să fi cel de la catedră.

        Dar cu tot entuziasmul, nu am crezut niciodată că poate fi atât de greu să fi un cadru didactic. Este atât de solicitant şi obositor. Câteva ore bune din timpul meu liber mi-l petrec pregătindu-mă pentru următoarele ore pe care le voi avea.

Mereu trebuie să vin cu ceva nou și încerc să fac totul cât mai atractiv.

În acest rol cea mai mare parte din timp o vei petrece încercând să găseşti material interesante şi utile pentru ei. (asta desigur dacă ai vocație, îți iei munca în serios și vrei să faci ceva cu adevărat bine)

De la o clasă la alta poți trece de la bucuria momentului în care îi vezi că le place ce le-ai adus și că îți mulțumesc că ai venit la ora lor pentru a îi învăţa la o stare deranjant depresivă când vezi că la următoarea clasă pe care o ai nimeni nu vrea să facă nimic și toţi deabia aşteaptă sunetul clopoțelului salvator.

Cu siguranță nu voi mai trage concluzii pripite când vine vorba de modul de predare, informaţiile şi atmosfera de la orele profesorilor pe care îi voi mai întâlni.

Acuma ştiu că nu este chiar foarte uşor să ţi o oră, dar asta nu înseamnă că sunt iertați că îşi lase clasa  să doarmă de plictiseală.

Trebuie să înţeleagă clasa și să facă tot posibilul să le câștige atenția folosind diferite metode creative care  nu trebuie să fie constrângătoare.

Ambasadorii României - Dansul și muzica Românească în Bratislava.

O altă săptămână a luat sfârşit, la fel şi provocările date. În săptămâna cu numărul 3 a trebuit să învățat un grup de oameni un cântec modern românesc și unul tradițional. 

Dar asta nu este tot. Dacă tot i-am obişnuit cu muzica noastră am spus să îi învăț și un dans tradițional. 

Fiind din Brașov, evident am ales Brașoveanca.

         Partea cu dansul a fost un pic mai greu de făcut, însă am fost destul de uimit cât de simplu a fost să îi învăț pe cei din Bratislava cântecele noastre. Când am ajuns la cântecul modern ales nici nu a trebuit să mă străduiesc prea mult să îi învăț pentru că deja îl ştiau.

 Este vorba de cântecul pe care noi, și o lume întreagă, îl ascultăm în urmă cu câţiva ani. Ozon - Dragostea din tei.

La categoria cântece tradiționale desigur am ales Trandafir de la Moldova. Aici, trebuie să mărturisesc, a fost un pic mai greu pentru ei. A trebuit să facem câteva repetiții bune însă totul a mers destul de bine după.

Săptămâna ce urmează este dedicată miturilor și legendelor Românești.

 Voi posta totul pe acest blog așa că fi pe fază și urmărește-mă în continuare.

Bratislava și Bucătăria Românească

În săptămâna în care toți Românii au sărbătorit ziua națională eu le-am oferit celor din Bratislava, unde momentan fac un stagiu de practică, şansa de a gusta din bucatele bucătăriei Românești.

Aşa că am organizat în căminul şcolii în care predau o cină mai specială. Chiar vream să le ofer ocazia de a încerca măcar câteva dintre delicile pe care bucătăria Românească le are de oferit, mai ales că mulți dintre ei m-au ,,bombardat cu întrebări legate de România ’’ în prima săptămână.

Am venit echipat cu borcanele de Zacuscă pe care le-am adus din România, dar parcă mai lipsea ceva. Deşertul!

Fără să stau prea mult pe gânduri am cumpărat: 500 grame brânză grasă de vaci, 300 grame smântână, 500-700 ml ulei pentru prăjit la care am adăugat 200 grame zahăr, 2 ouă, 1 linguriţă de bicarbonat de sodiu, 200 grame de făină și desigur dulceaţă de caise adusă din România.

După vreo oră şi ceva am avut produsul final.

 Pot să spun că sunt chiar mândru de ce am făcut însă cei care au încercat din papanași au avut ultimul cuvânt.

 Hai să vedem care a fost reacția lor.

               Voi reveni cu următorul filmuleț pentru această săptămână, legat de muzică şi dansuri Româneşti. O parte din provocare este deja gat. Tot ce mai am de făcut este să învăţ un grup de oameni un dans tradiţional.


               Urmărește-mă pentru a putea afla cum sau descurcat cei de aici cu dansul și cântatul.

             Că tot a venit vorba de cântece, ai recunoscut melodia din filmulețe ?